Monitorul celest

La facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni să prospere, a hotărât să dea printr-o „Lege Divina” fiecărei nații câte doua virtuți. Astfel, El i-a făcut:
– pe elvețieni – ordonați și respectuoși fata de legi;
– pe englezi – perseverenți și studioși;
– pe japonezi – muncitori și răbdători;
– pe francezi – culți și rafinați;
– pe spanioli – veseli și ospitalieri, etc.
Când a ajuns la romani, I-a spus îngerului asistent care își nota:
– românii vor fi inteligenți, cinstiți și buni politicieni;
După ce a publicat-o în „Monitorul Celest”, îngerul a remarcat:
– Doamne, ai dat tuturor popoarelor câte doua virtuți, iar românilor trei. Oare în acest fel, nu cumva ei îi vor depăși și exploata pe toți ceilalți?
– Aoleu, așa e! Ai dreptate! Atunci sa revenim cu o „Ordonanță de Urgență”. Pentru ca virtuțile Dumnezeiești, o data acordate, nu se mai pot lua înapoi, precizez ca nimeni nu va putea avea mai mult de doua virtuți, din cele trei, în același timp! Și astfel, se explică de ce românii care:
– sunt inteligenți și cinstiți, în nici un caz nu fac politică;
– sunt cinstiți și fac politică, categoric nu sunt inteligenți;
– fac politica și sunt inteligenți, fără nici un fel de dubiu, nu sunt deloc cinstiți.

De unde vin copii?

O fetiță își întreabă tatăl:
– Tată, de unde vin copii?
– Păi … tatăl plantează o sămânță în burtica mamei. Sămânța crește și apare un copil.
– Și cum ajunge sămânța în burtica mamei, o înghite?
– Hmm … doar dacă vrea o rochie noua.

Sfat util

E-mail din partea lui Radu, iubitor de motociclete, trimis lui Ion, tot iubitor de motociclete:
Salut Ioane,
Scuze că îți trimit e-mail-ul ăsta chiar în luna ta de miere, dar trebuie să mă ajuți cu un sfat, nu am pe altcineva cu cine să vorbesc.
Cred că mă înșeală nevasta. Semnele sunt cele clasice: iese seara târziu, când o întreb cu cine îmi răspunde „niște colege de la lucru, nu le știi”, când m-am uitat odată pe mobilul ei ca să văd cât e ceasul a început să urle că de ce îi violez intimitatea, seara vine singură pe alee, dar aud de fiecare dată o mașină plecând de la colț, e mult mai distantă etc.
Așa că într-o seară am decis să o urmăresc când vine. Mi-am pus Suzuki-ul la colțul opus și m-am pitit după el. M-am făcut mic-mic, să nu mă vadă în caz că venea cu cineva. Ei, și cum stăteam eu acolo după motor am observat că îmi picură ulei de undeva. Ce crezi, pot rezolva singur problema sau trebuie să mă duc la un service?

Rai vs. Iad

Unul moare și ajunge în purgatoriu. La stânga ușa iadului, la dreapta ușa raiului. La uși, Scaraoțchi și Sf. Petru.
-Unde intru? Scaraoțchi și Petru dau din umeri.
Începe Dracul:
-Hai la noi! Luni băutură.
Din Rai se aude un urlet prelung.
-Marți, țigări.
Iar urlet din Rai.
-Miercuri…fotbal și băutura și țigări.
Iar urlă unul în Rai.
-Joi, femei cu nemiluita.
ăsta curios deschide ușa Raiului. Urlete, gemete. Deschide ușa Iadului. Muzica, femei, orga de lumini, depravare.
-Vineri…droguri și jocuri de noroc.
Se uită la Petru care da din umeri.
-Sâmbătă?
-Muncă în grădină. Duminica liber.
Omul e contrariat.
-De ce urlă lumea în Rai?
-Aaa…zice Scaraoțchi, în Rai se dau găuri cu bormașina, se pun tije, șuruburi, șaibe … pe scurt … se montează aripile.

ACCIDENT DE MUNCA

DECLARAȚIE
Vă scriu in răspuns la cererea dvs. de a vă da amănunte suplimentare in Secțiunea 3 a Raportului de Accident de Munca unde am completat ca drept cauză „slabă planificare” ca fiind cauza accidentului meu. Ați cerut în mod expres explicații amănunțite cu privire la accident și sper ca detaliile care urmează vor fi suficient de clarificatoare.
Eu sunt zidar de meserie. În ziua accidentului lucram singur pe acoperișul unei clădiri înalte de 6 etaje.
După ce mi-am terminat treaba, am realizat ca mi-au rămas cărămizi nefolosite, care, cântărite mai târziu, au fost găsite a cântări aproximativ 270kg.
Decât să car cărămizile jos în brate, în mai multe etape, am considerat ca e mai bine să le cobor toate odată într-un butoi, folosind scripetele instalat în acest scop în spatele clădirii.
Am asigurat frânghia la nivelul solului, am urcat pe acoperiș, am împins butoiul în afara clădirii și am încărcat cărămizile. După aceea am coborât de pe acoperiș să dezleg frânghia, ținând-o foarte strâns ca să asigur o coborâre lenta a cărămizilor. Veți observa în Secțiunea 11 a Raportului de Accident de Munca întocmit ca eu am o greutate de 72 kg.
Datorita surprizei pe care am avut-o când am fost literalmente SMULS de la sol într-un mod complet neașteptat, mi-am pierdut prezenta de spirit și am uitat să dau drumul la frânghie. Cred că nu este nevoie să vă mai spun, am început o ascensiune rapidă către acoperiș. În apropierea etajului 3, m-am întâlnit cu butoiul încărcat cu cărămizi care acum se îndrepta vertiginos către sol, întâlnire în urma căreia m-am ales cu capul spart, zgârieturi minore și o claviculă fracturată.
Datorita impactului, ascensiunea mea a încetinit pentru o secundă după care a continuat rapid către nivelul acoperișului, neoprindu-mă decât atunci când degetele mânii drepte au înțepenit în scripete până la nivelul celei de-a 3-a falange. Din fericire, între timp mi-am recăpătat prezența de spirit și am fost în stare să mă țin strâns de frânghie în ciuda faptului că începusem să am dureri. Aproape simultan, oricum, butoiul cu cărămizi a lovit solul și ca urmare a impactului, fundul butoiului a cedat. Acum, sărăcit de greutatea cărămizilor, butoiul cântărea doar 27 kg. Mă refer din nou la greutatea mea; cum probabil v-ați imaginat deja, am început o coborâre rapida.
În vecinătatea etajului 3, am întâlnit butoiul care acum urca; ca urmare a întâlnirii m-am ales cu fracturi la glezne și cu mai multe tăieturi și zgârieturi la picioare și în general.
Aici, norocul meu a început sa se schimbe ușor. Întâlnind butoiul, a fost bine că mi-a încetinit ușor căderea doar în măsura sa-mi limiteze rănile, când, am căzut pe grămada de cărămizi și din fericire, am scăpat doar cu 3 vertebre fisurate.
Îmi pare rău să vă spun, așa cum stăteam întins pe grămada de cărămizi, cu dureri atroce, incapabil sa ma mișc, din nou mi-am pierdut prezenta de spirit și am scăpat frânghia din mâini. Așa cum stăteam întins, pe spate, am putut să văd cum butoiul gol și-a început călătoria în jos, către mine, care explică cele 2 fracturi la picioare.
Sper din tot sufletul că acest raport răspunde la toate întrebările dvs.

Sperietura

O pereche de tineri proaspăt căsătoriți ieșeau din biserică.
Doi băieței stăteau și se uitau la ei. Unul dintre copii îl întreabă pe celălalt:
– Pe ăștia vrei să îi sperii?
Celălalt răspunde:
– Da!
Se ridică băiețelul și începe să alerge spre mire:
– Tatăăă!!!

Peștișorul și țiganu

Povestește țiganu:
Ma duc dimineața la pescuit, și stau, și stau, și seara prind un amărât de peștisor galben… Ma uit în găleată – goală, manca-ți-aș… Zic:
– Dute-n amaru’ tău, amărâtule!
Mă duc spre casă cu bicicleta, când, ce să vezi: odată se face tzoacla Merțanu’ asta, de zic toți că l-am furat…… ajung acasă, o vila, manca-ți-aș…
O hîntreb pe phiranda:
– De unde-i vila asta tu, ca-ți mânc pipota!
– Nu știu, mă țigane!
Îi povestesc ce-am pățit, și-atunci îmi zice țiganca:
-Ia o oala cu râme, și-i du’ la pește și-i mulțumește!
Și-ajung la lac, îl strig pe peștișor, și-l întreb:
-Cum să te răsplătesc, peștișorule?
Și el zice că are tot ce vrea, că-i fermecat, manca-mi-ar, da’ zice să mă culc cu el.
Și se dă de trei ori peste cap, și se face o mândrețe de fată de 14 ani … onorată instanță …

Legitimă apărare

Un bărbat e adus în fata judecătorului pentru că a omorât-o pe soția lui.
– Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveți intenția ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie sa ne expuneți motive cât de cât plauzibile care să vă poată reduce pedeapsa.
– Domnule judecător, soția mea era așa de proastă încât nu am putut să mă controlez și a trebuit să o arunc de la balcon.
– Declarația dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită și dacă nu doriți ca jurații să vă condamne, înainte să continuăm procesul, trebuie să aveți argumente cu adevărat plauzibile.
– Păi să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj. La parter locuiește o familie de pitici.
Părinții au 1 metru și copiii, cel de 12 ani 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm .
În ziua respectivă, i-am spus soției:
– E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt așa mici!
– Da, răspunde soția sunt o adevărată specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut să spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.
– Ăla se numește pigment.
– Ma lași ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ăla se numește pergament.
– Cum poți, dragă, să fii așa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
– Domnule judecător, va închipuiți că mi-am înghițit cuvântul „fragment” ca sa nu mai continui discuția asta aberantă.
M-am așezat pe fotoliu și am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine că apare soția mea lângă mine cu o carte în mana și îmi spune:
– Uite, dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor și se numește carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur. Iau cartea în mână și îi spun:
– Draga mea, asta e o carte în limba franceză, „Marchiza de Pompadour”, nu trebuie să interpretezi numele în română.
– Asta e bună, dragă, îmi dai tu lecții de franceză, mie care am făcut meditații cu un vector de la facultate!
– Ăla nu se numește vector, se numește lector.
– Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ala a fost Hector și era troian.
– Hector e unitate de măsura a suprafeței, blegule.
– Ala e hectar draga mea.
– Ma uimești cu incultura ta. Hectar e o băutura a zeilor.
– Ala se numește nectar, spun eu, oftând din adâncul sufletului.
– Habar nu ai, eu știu sigur ca era și o melodie pe tema asta pe care o cântau doua prietene în duo.
– Nu se spune duo se spune duet.
– Ma scoți din sărite, cum dracu de ești asa de încuiat? Duet e când doi bărbați se bat cu săbiile!
– Ala se numește duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
– Domnule judecător, aveam tunel pe limba, dar am simțit ca mi se face negru în fata ochilor și nu m-am mai putut stăpâni și am aruncat-o pe geam.
Liniște în sala… Judecătorul ia ciocănelul de pe masa, lovește cu el puternic și spune:
– Ești liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la Hector…