Două călugărițe la cumpărături într-un magazin alimentar. Una dintre ele o întreabă pe cealaltă:
– Ce-ai zice de niște bere?
– N-ar strica, dar mi-e rușine să cumpăr așa ceva.
– Nici o problemă, rezolv eu.
Iau ele o cutie cu 6 sticle cu bere și se duc la casă. Casierul se uită mirat la ele. Călugărița zice:
– Asta-i ca să ne spălăm părul.
Casierul, fără să ezite, se apleacă sub tejghea și pune o pungă de covrigei lângă bere:
– Să nu vă uitați bigudiurile.

Un tânăr de 18 ani stătea toată ziua pe net: chat, sex virtual, site-uri porno etc. Într-o zi, bunicul, sătul deja de inepțiile nepotului, vine și îi zice:
– Auzi, nepoate, eu când eram de vârsta ta am fost cu prietenii la Viena. Am intrat în primul bordel, am mâncat tot ce-am găsit pe-acolo, am ras toată băutura, apoi am mers sus și am f… toate femeile, apoi când am coborât ne-am pișat pe mese… și pe barul de la parter… și am plecat fără sa plătim.
Ăluia mic îi place ideea și dispare de acasă o săptămâna. Când se întoarce… vânăt tot, cu mâna și piciorul în gips.
– Ce-ai pățit, nepoate?, îl întreabă moșul.
– Am fost cu prietenii la Viena. Am intrat în primul bordel. Am mâncat tot ce-am găsit pe-acolo, am ras toată băutura, apoi am mers sus și am f… toate femeile, apoi când am coborât ne-am pișat pe mesele și pe barul de la parter, iar când să plecăm fără să plătim au apărut patru gorile și ne-au bătut.
– Auzi, nepoate, da’ cum te-ai dus tu la Viena?
– Pai, am mers cu Atlassib. Da’ tu, bunicule?
– Eu? Cu Armata Rosie, în ’45!

Comandantul se adresează pasagerilor din avion:
– Doamnelor și domnilor, vă vorbește comandantul aeronavei: avem condiții meteo excelente, prevedem un zbor fără incidente. Trebuie sa aterizam la Aeroportul New York la ora 18:35. Vă invitam sa luați o poziție cât mai comodă, să urmăriți un film și să vă relax… Oh NU!!! Doamne!!! …
Se aude un zgomot sec și … nimic!
Liniște de moarte in avion!
Pasagerii se privesc înghețați…
Nimeni nu mai mișcă!
Avionul își menține în continuare direcția și altitudinea, dar…
Stewardesele zâmbesc nervos…!! Semn rău! …
După câteva minute lungi…comandantul revine la microfon:
– Vă cer scuze pentru incidentul petrecut, dar tocmai mi-am vărsat cafeaua fierbinte pe pantaloni! Ar trebui să vedeți cum arată pantalonii mei în față!
– Asta nu-i nimic, urlă un pasager, ar trebui să-i vezi pe-ai mei la spate…!

Șeful meu mi-a zis:
– Crezi că poți să vii sâmbătă la serviciu, știu ca e weekend și poate ai planuri, dar am nevoie de tine
– Sigur, nicio problemă, am zis, dar e posibil să întârzii, sâmbătă după cum știi e un trafic infernal
– OK, când crezi că o să ajungi?
– Luni.

Azi mi-am concediat asistentul. De ce am făcut-o? .. Era ziua mea. Împlineam 37 de ani şi, să zicem, nu mă simţeam chiar aşa de bine. …
În acea dimineață, când m-am trezit, am mers la bucătărie să beau o cafea, aşteptându-mă ca soţul meu să îmi spună: „La mulţi ani, iubito!”. Dar nu mi-a zis nici măcar bună ziua. (ce dobitoc). Mi-am zis: „Na, ăsta-i bărbatul pe care-l merit.”

Mă gândeam: „Copiii sigur îşi vor aminti”, dar când au coborât la micul dejun, nici unul nu a zis nimic.

Aşa că, am ieşit din casă destul de supărată, dar m-am simţit un pic mai bine când am intrat în birou şi asistentul meu mi-a zis: „Bună ziua, şefa. La mulţi ani!” În sfârşit! Cineva şi-a adus aminte.

Am lucrat până pe la ora două, când asistentul meu a intrat la mine în birou spunându-mi: „Ştii, şefa, e o zi superbă, şi cum e ziua ta, am putea merge să mâncăm împreună. doar tu şi eu.” Am acceptat şi am mers într-un loc destul de intim.

Ne-am simţit foarte bine, am râs, ne-am amuzat copios şi când să ne-ntoarcem, propuse: „Cum ne-am simţit atât de bine azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine în apartament.. să bem ceva” „Bine!”, am zis. şi am mers la el acasă.

În timp ce serveam un Martini, îmi spuse: „Dacă nu te deranjează, o să merg până în cameră la mine să mă îmbrac mai comod.” „Bine, cum doreşti”, i-am spus.

După aproximativ 5 minute, ieşi din cameră cu un tort imens, cu 37 de lumânărele, urmat de soţul, fiii, prietenii mei, şi toţi colegii de la birou, cântându-mi: „Mulţi ani trăiască. mulţi ani trăiască.”

Şi acolo eram eu: goală, fără sutien, fără chiloţei, întinsă pe canapeaua din sufragerie, aşteptându-l pe dobitocul asta! Ei… şi l-am concediat.

Aşa ceva nu se face!!!…

In anul 2012, vine Dumnezeu la Noe, care trăia liniștit, și-i zice:
– Noe, pământul s-a umplut de răutate și oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiești o nouă Arcă, pentru că Potopul va veni iar. Să iei din fiecare specie câte un exemplar mascul și femelă. Ai la dispoziție 6 luni de zile!
După 6 luni se uită Dumnezeu pe pământ și-l vede pe Noe plângând în grădina.
– Noe !!! Sunt pe cale sa încep Potopul, unde este Arca ???
– Iartă-mă Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp… Am nevoie de autorizație de construcție. Mă tot cert cu un inspector, pentru un sistem anti-incendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arca în gradina mea și nu am respectat normele de înălțime.
Apoi compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport și de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, că nu m-au crezut.
Să fac rost de lemn, a fost o alta problemă. Este interzis sa tai lemn din pădurile învecinate deoarece acolo trăiește bufnița cu pete care-i o specie protejată. Am încercat să-i conving pe ecologiști că tai lemnul tocmai pentru a salva bufnița, dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine. Când am început să adun animalele, am fost dat în judecată de un grup de activiști pentru protecția animalelor. Ei susțineau ca țin animale sălbatice sechestrate împotriva voinței lor și de asemenea, au susținut că să pun atâtea animale într-un spațiu atât de mic, înseamnă cruzime asupra lor. Apoi Ministerul Mediului, au spus că nu am voie sa construiesc Arca până când reprezentanții lor nu fac un studiu de mediu și implicațiile pe care Potopul Tău le poate avea asupra mediului …
Incă am un proces în derulare cu Ministerul Muncii deoarece nu m-am hotărât câte minorități ale grupurilor etnice sa angajez pe șantier. Blocul Sindical nu mă lasă să fiu ajutat de proprii copii la construcție deoarece aceștia nu fac parte din Sindicat și nu au certificare ISCIR pentru construcția de Arce.
Ca sa fie totul și mai rău, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile, deoarece ei susțin ca vreau să părăsesc țara cu specii de animale pe cale de dispariție.
Deci Doamne iartă-mă dar, îmi trebuie pe puțin 10 ani ca să fac tot ce mi-ai zis!!
Dintr-o data cerul se lumină, norii dispărură, iar soarele aparu din nou strălucitor pe cer.
– Doamne, sa înțeleg ca nu ne mai distrugi lumea?
– Nu, Noe, se pare ca mi-au luat-o alții înainte!

Doi bărbați la intrarea în berărie:
– Azi câte luăm, două sau trei?
– Două, măi, că ieri am luat trei şi ne-a mai rămas!
– Patruzeci de beri şi două pungi de seminţe, vă rugăm!

La facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni să prospere, a hotărât să dea printr-o „Lege Divina” fiecărei nații câte doua virtuți. Astfel, El i-a făcut:
– pe elvețieni – ordonați și respectuoși fata de legi;
– pe englezi – perseverenți și studioși;
– pe japonezi – muncitori și răbdători;
– pe francezi – culți și rafinați;
– pe spanioli – veseli și ospitalieri, etc.
Când a ajuns la romani, I-a spus îngerului asistent care își nota:
– românii vor fi inteligenți, cinstiți și buni politicieni;
După ce a publicat-o în „Monitorul Celest”, îngerul a remarcat:
– Doamne, ai dat tuturor popoarelor câte doua virtuți, iar românilor trei. Oare în acest fel, nu cumva ei îi vor depăși și exploata pe toți ceilalți?
– Aoleu, așa e! Ai dreptate! Atunci sa revenim cu o „Ordonanță de Urgență”. Pentru ca virtuțile Dumnezeiești, o data acordate, nu se mai pot lua înapoi, precizez ca nimeni nu va putea avea mai mult de doua virtuți, din cele trei, în același timp! Și astfel, se explică de ce românii care:
– sunt inteligenți și cinstiți, în nici un caz nu fac politică;
– sunt cinstiți și fac politică, categoric nu sunt inteligenți;
– fac politica și sunt inteligenți, fără nici un fel de dubiu, nu sunt deloc cinstiți.

Ce timp gramatical este folosit în propoziția: „Tu nu trebuia să te fi născut”?
Răspuns: prezervativ imperfect.

E-mail din partea lui Radu, iubitor de motociclete, trimis lui Ion, tot iubitor de motociclete:
Salut Ioane,
Scuze că îți trimit e-mail-ul ăsta chiar în luna ta de miere, dar trebuie să mă ajuți cu un sfat, nu am pe altcineva cu cine să vorbesc.
Cred că mă înșeală nevasta. Semnele sunt cele clasice: iese seara târziu, când o întreb cu cine îmi răspunde „niște colege de la lucru, nu le știi”, când m-am uitat odată pe mobilul ei ca să văd cât e ceasul a început să urle că de ce îi violez intimitatea, seara vine singură pe alee, dar aud de fiecare dată o mașină plecând de la colț, e mult mai distantă etc.
Așa că într-o seară am decis să o urmăresc când vine. Mi-am pus Suzuki-ul la colțul opus și m-am pitit după el. M-am făcut mic-mic, să nu mă vadă în caz că venea cu cineva. Ei, și cum stăteam eu acolo după motor am observat că îmi picură ulei de undeva. Ce crezi, pot rezolva singur problema sau trebuie să mă duc la un service?