Ițic vroia neapărat să îl întâlnească pe Papa. Și îi tot scria el, îi scria, Papa nimic, nu îi acorda atenție. Și trec asa 30 de ani, până când într-o zi, Papa face o vizită în Israel. Toate bune și frumoase, se întâlnește Papa cu Primul-Ministru, discută, pun la cale, etc. La un moment dat, Primul-Ministru zice:
– Sfinția Voastră, înainte de a pleca, aș avea o rugăminte!
– Vă ascult, spuse Papa
– Știți, avem aici în Israel pe unul Ițic, de 30 de ani vă scrie în fiecare zi o scrisoare, vă roagă să-l primiți în audiență și de fiecare dată l-ați refuzat. În spiritul creștinătății, n-ați vrea, dacă tot sunteți aici, să-l primiți, să vedeți ce vrea, e păcat, de 30 de ani vrea să vă vorbească, vă rog frumos, doar 5 minute!
-Bine, bine, zice Papa, să vină la mine!
Vine Ițic, sărută mâna Papei și-i zice:
-Știți, eu de 30 de ani vreau să vă întâlnesc, am o problema și aș vrea să mă ajutați.
-Spune Ițic!
-Știți, eu am un restaurant. Mare, frumos, mâncare bună, băutura bună, ieftin, toată lumea vine să mănânce la mine.
-Bravo Ițic, ești un spirit întreprinzător!
-Da, dar eu am restaurantul de la tatăl meu.
-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
-Da, dar tatăl meu îl avea de la tatăl lui.
-Bine Ițic, înțeleg, a fost o afacere în familie, ați muncit din greu…
-Da, dar tatăl tatălui meu îl avea de la tatăl lui.
-Ițic, am înțeles, comerțul este o trăsătura a familiei, foarte frumos!
-Da, dar și tatăl tatălui tatălui meu îl avea de la tatăl lui…
-Ițic, mă exasperezi, nu înțeleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui Hristos?
-Exact, vedeți, ați înțeles, e vorba despre Cina Cea de Taina… a rămas neplătită … cum facem?