Într-un sătuc din vârf de munte, preotul satului stătea în fața bisericii. Deodată aude niște clopoței. Se uită în sus pe uliță și îl vede pe Ion care cobora spre biserică. Când se uita mai atent, vede niște clopoței legați la opincile lui Ion.
– Ce faci Ioane?
– Iaca părinte, vin la spovedanie.
– Dar ce-i cu clopoțeii ceia legați la opincile tale?
– Părinte, io i-am legat, că m-am gândit io că îs multe vietăți pe uliță, furnicuțe, buburuze și nu vreau să le strivesc cu opincile și dacă aud clopoțeii, ele o să se dea la o parte din calea mea.
– Bine ai gândit fiule, deja ți-s sunt iertate păcatele! Hai să te spovedesc.
– Iartă-mă părinte că am păcătuit.
– Păi ce ai făcut Ioane?
– Părinte, o știi matale pe cumnata mea Mărie, a lu fratele ăl mare?
– O știu.
– Păi am fost cu Mărie la pădure după lemne, și am ajuns într-o poieniță, și o început Mărie să mă mângâie și să mă sărute …
– Și ce ai făcut?
– Păi ….. am fu***o.
– Mare păcat Ioane, mare păcat …. dar nu-i bai, clopoțeii de la opinci iartă păcatul ăsta, du-te cu Dumnezeu!
– Stai părinte că asta nu-i tot.
– Păi?
– O știi părinte pe cumnată-mea Ioana, a lu fratele ăl mic?
– Da, o știu.
– Păi am fost cu ea la târg în oraș.
– Și?
– Și pe drum, cum se legăna căruța, o început să mă mângâie și să mă sărute ….
– Auăleu Ioane ….. și ce ai făcut?
– Păi … am fu***o!
– Nu-i bine Ioane, nu-i bine. Trebuie să îți dau mătănii de făcut …
– Stai părinte ca nu am terminat …
– Păi ce ai mai făcut Ioane?
– O știi părinte pe vecina Angela, de la colțu străzii?
– … Auzi Ioane … io cred că trebuia să îți pui clopoțeii ăia la p**ă!